Am tot timpul din lume. Imi repetam sorbindu-mi tigara. Nu trebuie sa scriu texte prea lungi. Imi aminteam in timp ce ma debarasam de scrum folosindu-ma de scrumiera gaurita. Imaginea sobolanului tasnind din cosul de la baie imi intretaia viziunile nocturne. Cineva a scuturat usa cu putere. Am pus lantul, de control.
Orasul emite zgomote ciudate. Un scrasnit metalic de roata uriasa zimtata strapunge atmosfera sacadat. In mijlocul noptii un uigur se impleticeste pe strada fredonand ritmuri orientale si tusind cu naduf. Il urmaresc dela etajul 5, corpul 2. “Yazhis luxurious decorative cloth CVC” se mandreste perdeaua de fiecare data cand un curent de aer o face sa se umfle in voaluri.
Am cautat sub paturi cu atentie sa vad daca exista vreo sansa ca sobolanul sa se fi pitit in
camera mea. Am gasit in schimb o pereche de sosete curate. Nu mai aveam. De 5 nopti, nici o stea. Deasupra orasului s-a asternut o pacla gri, probabil desertul s-a razvratit din nou. Aud scartaieli de paturi din camera de dedesupt. Orice miscare la orizontala e consemnata prompt de arcurile antice si de demult ale paturilor care aduc prea mult cu cele de campanie. Geamurile au plase de tantari desi n-am vazut nici urma de bazaitori. In afara stolurilor de porumbei de casa sortiti rumenirii la jar incins, orasul n-are pasari. Am auzit povestea : acum o suta de ani, la ordinea regelui, au fost masacrate toate zburatoarele din China. La supermarket-ul de peste drum difuzoarele aruncau pietonilor versuri in romaneste: …chipul tau si dragostea din tei… lai di lai di lai. Nici Akcent nu se lasa mai prejos, cu versurile lor in engleza spre bucuria chinezilor din cel mai tare club al orasului: Babyface.
Sunt in Kashgar, zis si Kashi, in partea de vest a Chinei Xinjiang Uighur Autonomous region, hotel Seman Lu de pe strada cu acelasi nume, camera 514. Simt un miros de ars. Sting tigara. Noapte buna.
Ioana Covrig-Ortopelea aka HaNa, se plimba prin lume, in vazul nostru, al tuturor.