“Atkuda vy?” (”de unde esti?). “Romania”. “Aaaah, rumanca!“. Am avut intotdeauna impresia ca intre noi si kirghizi exista o legatura. De unde izvoreste acest sentiment, n-as putea explica. Dar faptul ca orice kirghiz stia de Romania m-a impresionat, chiar daca nu putea neaparat s-o localizeze pe harta, si asta poate din simplul motiv ca nu stia sa citeasca o harta.
Se uitau cu mirare la inceput la bucata de hartie si o data ce aceasta le-a starnit interesul, incepeau sa distinga nume de locuri familiare: “Aici e Bishkek, aici e Osh, aaa, Almaty, Istanbul, Bulgaristan.. Romania! Ahaaaaa..” si zambeau cu satisfactie. Ma bucur ca nu ma-ntreaba de Hagi si ca nici macar n-au auzit de Nadia si accept cu placere invitatia la cumus (lapte de iapa fermentat), ceai negru si tare din samovar, indoit cu apa si lapte si in special la caimac, smantana groasa ca untul care se intampla sa fie si alimentul meu preferat.

Nu am patit niciodata ca nota de la restaurant sa fie umflata sau in piata sa mi se spuna un alt pret decat cel obisnuit. Din contra, am primit o vanata de la taranca bucuroasa sa-si exerseze putinele cuvinte in germana pe care le stia (coincidenta, atat stiam si eu!), o rosie de la taraba de vis-à-vis, o samsa, un fel de miniplacinta cu carne de oaie, de la familia de kirghizi aflati la un picnic in munti. Bucurosi de oaspeti si gata sa te ajute, zambitori si calzi, fostii nomazi si razboinici incearca sa supravietuiasca intr-o tara care poate nu le ofera prea multe, dar care e incredibil de frumoasa, fiind ocupata doar in proporte de 15% din suprafata sa.

Senzatia kirghiza iti mai ofera urmatoarele: vodca ieftina si buna si diverse bauturi traditionale: in afara de cumus mai poti stramba din nas la bozo, bautura din tarate fermentate si mai exista alte cateva ciudatenii ale caror nume nu le mai retin. Poti incerca bilele din iaurt, kurut, sau din branza uscata de capra. Lagmanul e mancarea de baza: paste cu legume si carne si shashlik-ul e divin (shish-kebab, frigarui cu bucati de grasime). Luati-va gandul de la “nici o pasare ca porcu’”, intrucat printre putinii convertiti la ortodoxism , kirghizii sunt in majoritate covarsitoare musulmani. Am fost deosebit de fericita sa descopar shorpo, exact supa de carne de vita pe care o facea mama duminica, dar spre deosebire de noi care ne foloseam de legume si carne pentru salata de boeuf, in cazul de fata toate cele raman in zeama grasa de carne si nu vei gasi nici o galusca de gris pitita sub cartof.

Transhumanta lor e la fel ca transhumanta noastra, dar ceva mai vizibila in forma iurtelor care ii adapostesc pe timp de vara departe de casa, iar un asa stabiliment: familie + iurta + efectiv de cornute poarta numele de jailu. Mai nou, traditionala iurta este inlocuita de o rulota care tine de acoperis pentru toata familia.

Intrebarea ramane in aer: Ce ii leaga pe romani de kirghizi? (poza 64) E ceva in istorie? Geografie? Metafizica? Va astept cu raspunsuri la casuta postala din stanga. Oferim si un premiu surpriza celui mai amplu si original raspuns. Succes!