Uita de Disneyland, uita de bungee jumping, de F1, de liftul de la scara 3, pentru senzatii tari si adrenalina cat cuprinde, indrazneste: urca-te intr-o MARSHUTKA!

Nu ai trait cu adevarat pana nu ai petrecut cateva ore bune ghemuit intre scaunul bine sudat cu sudoarea sudorilor amatori, pepenele urias al copasagerului din stanga si sacosa gargantuesca a Mamei Rusii din dreapta.
Dar sa definim acest termen, pana una alta cu rezonante abstracte in constiinta cititorilor.
Jurasica marshutka desemneaza acel mijloc de locomotie destinat sa te poarte din punctul A in punctul B, cu mai mult sau mai putin succes, cu dese opriri pentru aprovizionarea cu vodca si bere a pasagerilor in calatoriile pe distante mai lungi si repararea penelor care revin cu incapatanare. In forma exterioara de microbuz, interiorul devine un spatiu infinit de depozitare a diverselor obiecte: bagaje de mana, genti, rucsacuri, geamantane uriase, baloturi, maculatura, pepeni, mere, pere, rosii, cauciucuri, printre care contorsionate zac cateva trupuri umane cerand cu disperare aer.

Exista mai multe categorii de marshutka:
Marshutka de oras.
Maxi-taxi-urile cu care ne-am obisnuit, misunand cu un efectiv mult sporit pe strazile orasului, calcand in roti orice suflare neatenta, purtand pe parbriz numere de la 38 la 572, in mod aleatoriu, pline pana la refuz si cu un orar prestabilit la mila soferului care este de cele mai multe ori si proprietarul afacerii. Nu ai cum sa eviti aceasta categorie in oras, intrucat, in afara celor cateva troleibuze medievale, transportul asigurat de municipalitate este doar o idee viitoare generoasa.

Marshutka de zi, circula pe distante relativ scurte (intre 4 si 8 ore). Uzitand de aceasta categorie ai cea mai mare sansa sa prinzi un loc pe scaun, dar, o data ce marshutka se va pune in miscare, va aparea in ultimul moment o doamna cu copil in brate, iar ca bun european, vei ceda locul si te vei multumi fie cu o lada de bere, fie cu bucata de lemn din mijlocul culoarului care uneste doua scaune laterale si care, nefiind dotata cu spatar va fi cauza unei acute dureri de spinare datorata celor 6 ore de voiaj. E bine de stiut ca nu exista notiunea de marshutka plina, oricand se poate face loc inca unui cetatean cu tot cu bagajele aferente, iar daca pe marginea drumului asteapta o familie compusa din bunici, parinti si copii, cu atat mai bine.

Marshutka de noapte, gandita pe distante mai lungi (intre 8 si 17 ore) este si ea de doua feluri. Marshutka special programata sa demareze dupa apusul serii  si in acest caz, daca numarul pasagerilor este considerat ca nefiind indestulator, iar spatiul oferit mult prea confortabil, se va apela la o marshutka de 2 ori mai mica, pentru a avea siguranta (nu e un cuvant nimerit in context) ca nimeni nu poate sa isi intinda coatele mai mult de 0.5 mm. Bineinteles, regula cetatenilor care asteapta la marginea drumului se aplica si oricand poti beneficia de un suflet uman de o luna care sa iti adoarma in brate.

In fine, cel de-al doilea soi de marshutka de noapte este de fapt o subspecie a celei de zi, creata ca urmare a faptului ca de la 10 dimineata cand te-ai infiintat in statie cu o vie speranta, pana la 6 seara nu au aparut destui pasageri. Ca prin minune, marshutka s-a umplut intre 6 si 7 seara si tu inca mai speri ca undeva, intre 8 si 9 dimineata, vei ajunge (cu bine!) la destinatie.

Orice sofer de marshutka e mandru de felul in care invarte volanul, poseda adeseori o palarie de cowboy, ignora cu desavarsire masinile venind din sens opus cand se afla pe banda din stanga, testeaza permanent limita de viteza pe care il poate atinge vehiculul pe care il conduce. La sfarsitul aventurii, care de cele mai multe ori implica si traversarea unei trecatori de peste 3500 m altitudine, devine alternativ prieten, dusman, fiu, tata sau frate cu generoasa doamna trecuta de 50 de ani si cu dinti de aur care i-a tinut companie sonora pe tot traseul.

Precursorii marshutkai sunt un fel de autobuze mici, dreptunghiulare si aparent robuste, deosebindu-se de mai tanara generatie printr-o instabilitate mai accentuata a franei si un numar redus al cailor putere, dar dotate cu acelasi curaj inconstient cand e vorba de strabaterea drumurilor aflate la altitudini ametitoare.
Va dorim, drum bun!