Draga mami si tati,

Eu sunt bine. Aici vremea e faina, desi cateodata e asa de mult praf si poluare ca nu vezi mai nimic in jurul tau. Si cel putin de doua ori pe saptamana e o ceata de-o tai cu cutitu’. Un cutit mare. Imens. Amenintator de gigantic. Si asa o tai eu in fiecare dimineata de luni pana vineri la scoala. Mancarea e buna si tovarasa invatatoare preda foarte frumos. Cateodata se mai impiedica si rade ca proasta. Stiu ca nu e frumos sa vorbesc urat despre oameni pe la spatele lor, dar nu stiu cum altcumva sa spun. Iar daca ma gandesc mai bine, de fapt tovarasa invatatoare sunt chiar eu si stiu ca nu ma supar pe orice mi-as spune… si de cate ori nu mi se-ntampla sa-mi intorc spatele!

Mancarea este buna. Orezul e acelasi in fiecare zi… In fiecare zi, juma de kil. Da io refuz si mananc doar jumatate. Si legumele au acelasi gust, desi nu stiu nici odata daca aia e telina sau poate bambus s-au pur si simplu ceva ce n-are importanta ce e. Din cand in cand primim si peste. Probabil crap chinezesc, dar mi-i frica sa-ntreb, poate chiar aflu ce e.

Nu va ingrijorati pentru mine, sunt foarte atenta cand traversez strada. Intotdeauna pe verde. Urmaresc privirea si gesturile soferului. Daca nu ma vazut, atunci ma opresc si brusc ma uit sa vad ce vine din stanga, din spate, si iar din dreapta.. Nu va ingrijorati, bicicletele sunt cel mai usor de ocolit. Cu scuterele e mai greu, iar camioanele le vad de la distanta. Masinile au viteza mare dar sunt foarte foarte atenta. Nu stii niciodata, de aceea trebuie sa fii foarte foarte atent intotdeauna. Si e asa aglomerat incat cateodata izbesc din greseala un biciclist. De fapt el ma loveste pe mine. Dar nu vreau sa va speriati. De fiecare data reusesc sa traversez strada inainte sa se faca rosu la pietoni. Nu ca a-r avea importanta ce culoare are semaforul.
Nu stiu de ce lumea se uita foarte ciudat la mine. Se holbeaza mai exact. Si ma arata cu degetul. Toata lumea. Ma gandesc ca, pana la urma, aveai dreptate, mami, cand ziceai ca trebuie sa ma pieptan mai des. Desi nu cred ca asta e problema. Am umblat pe strada si cu parul prins in coada si tot se zgaiau. Nu stiu ce sa cred. Am o banuiala ca de vina sunt ochii mei albastri. Asta o fi. Sunt frumosi. Prea. Foarte. Altfel nu-mi explic.
Va pup si sa-veti grija de voi, eu ma duc la ore.

Cu drag din strainatate,
A voastra fiica pentru totdeauna,
Ioana sau “tovarasa invatatoare” zisa si “teacher”. Sau HaNa.
P.S. Pupa-ti-o si pe bunica pentru mine!