Lucrez intr-o fabrica. Intr-o zona plina de fabrici. O fabrica cu un singur schimb, program de zi de la ora 8 la ora 16. Pauza de masa, de la 12 la 13.

Dimineata megafoanele rasuna vesel chemand muncitorii la lucru si tonifiind atmosfera de un gri nuantat. Fie iarna, fie vara, binecunoscutul hit, �jingle bells�, varianta mandarina, iti aranjeaza chipul dupa un model picasso-ian de ultima perioada. Sa tot analizezi si tot nu-ti dai seama daca e un zambet de resemnare sau de iritare.

Se da startul. Muncitorii intra in camerele de lucru special amenajate pentru multiplele activitati ce se desfasoara pe tot parcursul zilei. Planurile sunt bine puse la punct, care punct se respecta intocmai. Repetitia aduce perfectiunea. Conformitatea face standardul. Care standard nu iese din norma. Uniformitatea si platitudinea asigura un rezultat de calitate si mai ales, durabil.

La terminarea programului clientii asteapta la poarta produsele. Mamici si tatici isi plaseaza copiii in spatele bicicletetelor. Maine, o noua zi pentru viitorul Chinei.

Lucrez intr-o fabrica. Aici i se zice scoala. Program de zi, un singur schimb, de la ora 8 la 16.