Arhive categorie: about

Is There Anybody Out There?

poza

O informatie nu neaparat necesara. M-am intors in tara. Cu rima si poezia de rigoare. ” De ce ?”. Prea bine nu stiu, a fost mult prea spontan ca sa imi dau seama ce fac.

Punctul 2: As vrea sa scot din eter acest blog. Deci daca nu mai e nimeni pe-aici, eu nu as mai insista. 

Pax a ramas la aparate si pentru mine.  Sa-l invidiem pentru stilul de viata sanatoasa pe care il promoveaza.

Eu va pup si-mi vad de treaba. Care o fi treaba, ramane de testat.

Pe curand!

Status report

Mass mail poliglot catre retea amici din diverse colturi ale planiglobului (reprodus aici for reference and safekeeping)

Hello :)
I don’t even know how to start this. Some of you may wonder how I’m doing, where I am, as I promised to keep in touch with many of you and report my whereabouts. Some of you, know. I am sorry that I haven’t kept my promise to write you, especially to some people close to my heart, and believe it or not, my thoughts as well. I know this is a mass e-mail and that’s not how I’ve wanted it for the start, but it’s just that my mind is blown off in so many directions right now and still none in particular. Also, I am aware that the owner’s of some of the adresses I sent the mail to have propably forgotten about my existence (me, yours, as well) or we have never met. But sometimes it’s nice to hear from friends long forgotten, isn’t it?

The news, no longer new are as followed :
One summer day I decided I would quit my beautiful job Continuă să citești

Pe scurt cum am ajuns in Asia Centrala

Pana in punctul in care am pasit pe teritoriul ex-sovietic al Kirghistanului, unde o vaga impresie de familiaritate s-a amestecat cu uimirea si bucuria noilor descoperiri, intrepatrunsa fiind de deceptia unei parasiri bruste si telenovelistice, nimic nu m-a impresionat indeajuns incat sa pot dezvolta suculent povesti de locuri si oameni. De aceea am ales ca aceasta parte a drumului sa fie mai putin expusa tastaturii dar totusi mentionata, fiind o bucata din drumul care m-a purtat spre noi teritorii.prg.jpg Continuă să citești

Introducerea mea. Multe cuvinte de inceput.

Desi stiu cu siguranta ca ideea de a pleca undeva.. in zare.. in necunoscut in lume, a stat intotdeauna bine pitita undeva in stanga celui de al doilea neuron pe care il posed, nu am indraznit niciodata sa cred ca aceasta zi va veni cu adevarat. Si in mod neasteptat si fara a medita prea mult asupra a ceea ce tocmai eram pe cale sa comit (si chiar am comis!), m-am trezit la bordul unui Boeing cu destinatia Bratislava si cu un sentiment ciudat, dar deosebit de placut, de totala relaxare si detasare. Eram, in sfarsit, in vacanta!

Ioana Covrig Ortopelea Continuă să citești